|
|
Iertarea in mintea mea, cata o am, inseamna ceva special, venit de undeva, care are efecte unice in viata unui om, indiferent cine este acela. Inseamna ca nu oamenii sunt aceia care trebbuie sa ierte pe semenii lor. Oamenii nu au capacitatea sa ierte, caci iertarea vine numai de la o forta divina. Doamne, iarta-mi pacatele! sau Doamne iarta-ma! sunt cuvinte simple prin care fiecare din noi cere Celui de Sus sa fie iertat. Cand spunem: l-a iertat Dumnezeu, stim exact ceea ce spunem si semnificatia este cu o incarcatura deosebita.
De foarte multe ori auzim iarta-ma! dar si mai dureros este sa auzim, ca raspuns la intrebarea: si tu ce-ai facut? raspunsul stereotip:ce sa fac? l-am iertat. Nu de alta dar totul s-a intamplat pentru a o lua de la capat. Cererea iertarii, iertarea si repetarea.
Realitatea este urmatoarea:
- exista un faptuitor si ovictima
- faptuitorul produce oun ceva care poarta numele de gresala
- victiima suporta acel ceva si consecintele
- o persoana greseste fata de o alta persoana
- isi da seama ca a gresit
- cere iertare, in ideea de a nu suporta niste consecinte nefavorabile
- stie exact ca va gresi, repetand fapta considerata gresala
- si persoana constientizezza repetitivitatea greselii
- se creaza o complicitate intre faptuitor si victima
- victima trece cu vederea zicand: te-am iertat
- faptuitorul, multumit in sinea lui pregateste repetarea greselii
- si tot asa.
Este vorba de un lant de compromisuri, care se termina rau sau cand dispare una dintre parti. Pe cale naturala sau fortat de lege.
Acest tip de iertare, de fapt trecerea cu vederea a tot felul de chestii cu efecte nefaste, este semn de slabiciune. Daca se constientizeaza ca a trece cu vederea este echivalent cu acceptarea repetitivitatii greselii, cu siguranta multe lucruri ar fi altfel.
In momentul in care virtualul faptuitor stie ca nu i se trece cu vederea nimic, cu siguranta, inainte de a face lucrul acela care poetic se numeste gresala, ar gandi si precis nu l-ar mai face.
Mai mult, daca faptuitorul virtual, stie ca in cazul in care face gresala, tot timpul va suporta consecinte, se va autoeduca si nu va mai face in viiitor lucruri care sa fie luate de cei din jur drept greseli.
Sa trecem si la exemple.
In invatamantul superior este de mare actualitate chestia cu pusul pilelor. Am zis la incept de an ca ii rog pe studenti trei lucruri si anume:
- sa nu vina cu pile, pentru ca cel ce o face va fi ridicat in picioare si se va spune si cine a facut acest lucru
- sa nu copieze
- sa nu-si tarasca parintii la examene.
Unii au crezut ca glumesc.
S-a produs evenimentul. A venit un profesor de la A cu pila. Am ridicat studenta si am zis numele respectivului. Acesta s-a suparat. Si bunicul s-a suparat, cand a pus mainile pe piept si s-a dus...
Consecinta: din 1990 si pana in 2012 anul iesirii la pensie nu s-a mai intamplat sa vina cineva la mine cu o pila.
Un tip m-a considerat pe nedrept ciripitor.I-am reprosat ca numai faptul ca a gandit despre mine atat de urat, ma determina ca niciodata sa nu mai schimbam un dialog. Niciodata sa nu apeleze la mine cu ceva, pentru ca ma voi preface ca nu inteleg ce zice. Mai mult, sa ne evitam. Asa s-a si intamplat.
De ziua mea intamplarea facea sa fie si zilele altor persoane. Am acceptat sa facem o chestie de-a valma. Perosanele au promis ca apar cu oaresce chestii la o oaresce ora si au aparut mult mai tarziu si fara cele numite oaresce.
Drept care le-am zis ca pe viitor nu se va mai produce chestia. Au intrebat intr-un mod bizar, daca m-am suparat. Am raspuns ca nu dar asta e decizia. Si asa a fost.
Multe femei sunt batute crunt de niste barbati, ca sa nu le zic sotii lor, ca animale sunt. Ele le acorda iertarea, pentru ca la un interval oarecare, sa fie batute tot crunt de aceiasi indivizi. Ele cred ca nu au nicio scapare. Nu au pentru ca nu vor sa aiba. Ele trec cu vederea violenta acelo indivizi, la un moment dat, lumea crezand ca le si place. Daca ar da dovada de fermitate, cu siguranta viata lor ar fi cu totul alta. Cat de dramatic este terminarea unei relatii care incepe cu viotenta inainte de a merge la tata pota? Este o prabusire a universului un divort de un barbat violent, pana nu au aparut copiii? Curmarea violentei sta in puterea victimei, daca aceasta isi doreste acest lucru. Faptul ca trece cu vederea, are costuri si numai una dintre parti le plateste atunci cand se complace in a crede ca iarta, lucru ce sta numai in puterea Celui de Sus.
Cand am gresit, nu am cerut sa fiu iertat. Am suportat consecintele si am mers mai departe. Am cautat sa nu mai repet gresala. Acest fel de a fi l-am aplicat si altora. E dur, e nepractic dar coloana vertebrala se sutine pe demnitate si mai ales pe puterea de a domina raul care salasuieste in mine, infrangandu-l.
Parca merita. Ma straduiesc sa nu trec cu vederea ceea ce nici altii mie nu mi-ar trece...